1. Restructurarea economică în context global
• România trebuie să-și definească o strategie națională pe termen lung
(30+ ani), integrată în tendințele globale: tranziția verde,
digitalizarea, securitatea alimentară și energetică.
• Într-o lume în schimbare, economia românească trebuie să devină
rezilientă și competitivă, bazată pe investiții în inovare și
infrastructură.
2. Sectorul horticol și agroalimentar – piloni ai reconstrucției
• Agricultura și industria alimentară nu mai pot fi tratate doar ca
sectoare tradiționale, ci ca vectori de securitate națională și
economică.
• România are potențial de a fi hub agroalimentar regional prin:
o susținerea micilor producători și a cooperativelor;
o integrarea lanțurilor scurte de aprovizionare;
o dezvoltarea capacităților de procesare și logistică modernă.
• România trebuie să iasă din paradigma “economiei de consum” și să
devină economia producătorului și a valorii adăugate.
O soluție la ieșirea din acest dublu cerc vicios al subdezvoltării
sociale din zona rurală și al agriculturii ca ramură economică o
reprezintă asocierea pentru piață, care prin punerea la comun a
resurselor ajută agricultorii să obțină beneficii pe care nu le pot
obține de unii singuri. Pe oricare dintre verigile lanțului sar face
–achiziționarea input-urilor, a logisticii, producție, colectare,
distribuție sau promovare – asocierea aduce valoare adăugată pentru
membrii individuali, dar și pentru comunitatea în care aceasta se
produce.
În vechile state membre ale Uniunii Europene există o mare varietate de
forme asociative care funcționează de facto și care contribuie la
dezvoltarea comunităților rurale (precum cooperativele agricole, bunuri
în proprietate comună, composesorate, bănci cooperatiste). Acolo,
asociațiile agricole cu scop economic sunt jucători importanți, cota de
piață deținută de cooperative ridicându-se la 83% în Olanda, 79% în
Finlanda, 55% în Italia și 50% în Franța2, iar în Irlanda ponderea
acestora în sectorul lapte și produse lactate este de aproape 100%.
Numitorul comun al asociațiilor de succes din aceste țări îl reprezintă
obiectivele organizaționale simple, clare și măsurabile, independența
financiară, dar mai ales orientarea lor către piață.
În contrast, România se află în acest moment mult în urma țărilor din
Vestul Europei în privința dezvoltării sectorului asociativ în domeniul
agriculturii, atât din punct de vedere al diversității, cât și al
prezenței pe piață. În acest moment asocierea se bazează foarte mult pe
relațiile interpersonale și pe capitalul de încredere de multe ori firav
dintr-o comunitate, nefiind înrădăcinată o abordare contractuală.
Predomină cooperativele de consum și asociațiile agricole cu rol de
reprezentare, iar formele asociative cu scop economic sunt foarte puțin
dezvoltate. Micii producători trebuie să-și mobilizeze resursele, să-și
formeze capacitățile administrative și infrastructura necesară accesului
la piață, iar toate aceste deziderate sunt mai ușor realizabile în
cadrul unor structuri care să permită coordonarea eforturilor și
diviziunea sarcinilor.
Ing. Gheorghe VLAD,
Președinte OIPA PRODCOM Legume-Fructe
0723.253.318; 0728.636.363.
office@oipa.ro,
presedinte@oipa.ro
47.E.Răspuns INVITAȚIE C-tin BOȘTINĂ -BNR
47.1. 5.4.E.Document_de_pozitie_Strategie_Economie_Conferinta_vizual