În cadrul consultării lansate de CONCORDIA privind provocările și soluțiile din producția agricolă primară, Organizația Interprofesională ProdCom Legume-Fructe a răspuns punctual celor 20 de întrebări transmise. Mai jos sunt principalele concluzii:
1. Situația actuală a producției agricole
România are un potențial agricol real, însă sectorul horticol și industria de conserve nu reușesc să asigure necesarul intern. În primele 6 luni ale anului 2024, s-au importat peste 100.000 de tone de tomate din Turcia. În același timp, peste 95% din materia primă folosită în conserve este adusă din afara țării. Lipsa investițiilor în infrastructura de procesare, a lanțurilor comerciale funcționale și a contractelor echitabile blochează dezvoltarea sectorului.
2. Schimbările climatice afectează semnificativ horticultura
Înghețuri târzii, secetă prelungită, temperaturi extreme și răspândirea bolilor amenință producțiile. În lipsa sistemelor de irigații, a protecției antigrindină și a soiurilor adaptate, riscurile cresc de la an la an.
3. Infrastructura agricolă – punct critic
Irigațiile sunt realizate aproape exclusiv în regim propriu, cu birocrație excesivă. Drumurile de exploatare lipsesc, iar cadastrarea este blocată sau incompletă. În plus, nu există o rețea națională de centre de colectare și sortare.
4. Sprijin actual
Fermierii beneficiază de:
– sprijin cuplat APIA (190 EUR/ha),
– ajutor prin Programul Tomata (1.500 EUR/1.000 mp solarii).
Însă aceste fonduri nu sunt suficiente pentru investiții sustenabile.
5. Asigurări agricole
Sistemul funcționează doar pentru fermele mari, cu forme juridice, dar nu și pentru micii producători care activează cu atestat pe persoană fizică. Lipsa sprijinului guvernamental blochează extinderea acestor instrumente.
6. Forța de muncă
Acolo unde fermierii oferă salarii decente și organizare, forța de muncă se păstrează. Plata pe normă s-a dovedit eficientă.
7. Politici agricole
Actualele politici nu răspund nevoilor din horticultură. Costul real al unei sere moderne depășește cu mult plafonul actual de finanțare oferit prin AFIR.
8. Valorificarea producției
Retailerii mari încalcă legislația și impun contracte unilaterale. În plus, transportul cu temperatură controlată este cerut chiar și pentru produse care nu necesită refrigerare, ceea ce crește artificial costurile.
9. Colaborarea în lanțul agroalimentar
Membrii OIPA au relații profesionale normale cu procesatori, distribuitori și cooperative.
10. Forme asociative
Cooperativele și grupurile de producători funcționează bine. Sunt esențiale pentru accesarea fondurilor și negocierea corectă în lanțul de aprovizionare.
11. Investiții dorite
Se dorește construirea de unități integrate: sere încălzite, depozitare, procesare, laboratoare – pe cel puțin 35 ha, cu investiții estimate la 100 milioane EUR. Lipsa garanțiilor de stat și a creditării pe termen lung reprezintă principalul blocaj.
12. Instrumente financiare lipsă
Este nevoie urgentă de:
– scrisori de garanție,
– credite preferențiale pe 20–30 ani,
– subvenții legate de producție, nu doar de suprafață.
13. Valoare adăugată
Se propune un model circular: „Hrană și Energie” – sere încălzite, cu producție pe 9 luni și valorificarea biomasei reziduale pentru energie (trigenerare). Aceste soluții ar revitaliza zonele rurale.
14. De ce exportăm materie primă
Lipsa unei strategii naționale agricole coerente și ignorarea organizațiilor interprofesionale blochează procesarea locală și brandingul agroalimentar românesc.
15. Posibilitate de procesare locală
Da – în județul Ilfov, existau 3 fabrici active înainte de 1989. Zona poate deveni din nou pol de procesare pentru București și regiunea metropolitană.
16. Produse care merită procesare
Legumele și fructele. România nu deține rezerve sigure de legume conservate sau congelate pentru perioade de criză.
17. Sprijin necesar
– Subvenții per tonă procesată,
– promovare și ambalare regională,
– branduri locale susținute de stat,
– transport gratuit pentru producători (model Franța, Polonia, Germania).
18. Rolul statului și al sectorului privat
Statul ar trebui să creeze:
– o rețea națională de magazine cu produse autohtone,
– obligativitate de achiziție locală în instituțiile publice,
– coș săptămânal autohton pentru bugetari.
Sectorul privat – stimulat pentru vânzare fiscalizată.
19. Imaginea produselor românești
Calitatea și gustul net superior sunt atuuri clare, legate de sol, tradiție și cultură. Nu imaginea, ci gustul autentic contează.
20. Bariere comerciale
– Contracte dezechilibrate impuse de retail,
– costuri logistice inutile,
– retururi abuzive,
– impunerea GLOBALG.A.P. fără sprijin,
– neplata cantităților contractate,
– lipsa valorificării locale (ex: pepeni trimiși în Germania fără procesare locală).
Concluzie
Este clar că fără o reformă a cadrului legislativ, financiar și comercial, sectorul horticol va continua să piardă teren. Răspunsurile formulate arată direcțiile de acțiune prioritare: investiții în infrastructură, stimularea cooperativelor, procesare locală și reglementări echitabile în relația cu marii retaileri.
Documentul aici . 33.Răspuns Întrebări ONCORDIA 03.07.2025
Intrebarile aici : http://oipa.ro/2025/07/03/intrebari-esentiale-pentru-viitorul-agriculturii-romanesti/