Cum a evoluat suprafața amenajată cu sere și solarii din 1990 până în prezent?

Raspunsuri la citeva intrebari. Intrebarile dor, iar raspunsurile NU multumesc

( Plan de raspunsuri Gheorghe Vlad pentru interviu TVR, Feb 2026 )

 

1. Cum a evoluat suprafața amenajată cu sere și solarii din 1990 până în prezent?

În 1990, România avea una dintre cele mai extinse suprafețe protejate din Europa de Est, cu sere 3.000ha, solarii cca.30.000ha, cartof 245.000ha(20.000ha/2025???) și legume în câmp cca.250.000 ha răspândite. În primele două decenii post-revoluție, aceste suprafețe au scăzut continuu din cauza:

• lipsa de investiții după tranziția economică,

• privatizarea necoordonată,

• dispariția sistemelor integrative de producție(70 fabrici de conserve/1989 , 2026 -12 localităţi – la Tecuci, Caracal, Buzău, Râureni, Topoloveni, Filipeştii de Pădure, Turnu Măgurele, Curtea de Argeş, Afumaţi, Neamţ, Constanţa şi Feteşti(5 funcționale la 305 din capacitate cu 80% materie primă din import CHINA ??).

În perioada 2000–2010 s-au pierdut cca. 70–80% din suprafețele protejate active la începutul anilor ’90. După 2010, o ușoară stabilizare s-a observat datorită unor programe sporadice de sprijin, dar nivelul actual este semnificativ sub cel ante-1990.

Concluzie: România a trecut de la un sector în care serele erau un element structural al agriculturii horti-legumicole la un nivel mult diminuat, neconcordant cu potențialul agricol.

2. Care au fost principalele cauze ale scăderii acestor suprafețe?

Principalele cauze identificate sunt:

a) Lipsa finanțării structurale la condițiile reale ale României

• Fondurile post-1990 nu au fost direcționate coerent către unități de producție 400ha/Bazin legumicol istoric cu specificitate/zonarea culturilor obligatoriu în raza/Institute și Stațiunile de cercetare legumicole-floricole (monobloc de min.4ha sere calde, flux continuu 9luni/an agricol!!) construcții noi, modernizarea și întreținerea structurii de sere și solarii.

• Programele de sprijin au fost bine pregătite tendențios discontinue și nealiniate cu realitatea de pe teren.

b) Fragmentarea proprietății

• Pământul a fost împărțit în parcele mici fără viziune integrată, ceea ce a redus eficiența investițiilor în infrastructură mare (solarii, sere moderne).

c) Competitia agresivă importurilor necontrolate cu prețuri de damping !!

• Legumele din import, deseori finanțate și produse la costuri mai mici, au erodat piața internă.

• Fermierii români s-au retras treptat din producția în spații protejate din cauza neprofitabilității.

d) Birocrația și costurile de conformare/MADR-AFIR,APIA, DAJ, etc.

• Obligativitatea certificărilor și a regimului fiscal/administrativ-durata autorizării(construcții, ISU,etc.) a îngreunat accesul fermierilor mici și medii către cultivarea în sere.

3. Unde s-au greșit autoritățile în ceea ce privește gestionarea activității?

Autoritățile au comis erori în:

a) Lipsa strategiei de mediu(consumator masiv de CO2 și producător de Oxigen !!)

Nu a existat un plan coerent pe termen lung pentru susținerea culturilor în sere și solarii, contrastând cu alte state europene care au integrat această componentă în politici de food security.

b) Sprijin financiar nețintit

Programele au fost reactive, fragmentate, fără a stimula asocierea, investițiile în tehnologie sau organizarea lanțurilor scurte de aprovizionare(lipsa intenționată a unei Rețele Naționale de Magazine).

c) Incoerența interministerială

Lipsa unei viziuni coordonate între MADR-Desființarea Agenției de Consultanță și A Direcției de Horticultură din cadrul MADR, AFIR, Ministerul Mediului și Ministerul Finanțelor a condus la pierderi de resurse și oportunități.

4. Cât de mult a contat reducerea suprafețelor în creșterea importurilor de legume?

Reducerea suprafețelor de sere-sub 50 ha sere încălzite comerciale min.5000mp.(NU cu cele de hobbi/INS !!) și solarii-sub 10.000ha(din 9.400.000ha arabil??) a avut un impact semnificativ asupra:

• capacității de aprovizionare internă pentru legume proaspete,

• capacității de adaptare la sezonalitate,

• costurilor logistice interne.

Importurile de legume au crescut odată cu declinul producției protejate, pentru că:
✔ Legumele din sere produc continuu și competiv,
✔ Importurile acoperă golurile din producția internă,
✔ Retailerii acordă prioritate disponibilității, nu originii.

Concluzie: INTENȚIONAT Reducerea suprafețelor protejate a fost un factor major în creșterea importurilor — nu singurul, dar cu impact direct și cuantificabil.

5. Cum apreciați starea actuală a sub-sectorului?

Situația actuală:

• Suprafețele protejate există(22ha sere încălzite-min.5000mp.; 7.000ha solarii), dar sunt nemodernizate tehnologic-Agricultura de precizie-digitalizare)insuficiente și subutilizate.

• Structura actuală este dominată de mini-ferme dispersate, fără integrare economică.

• Rare investiții semnificative în tehnologie modernă.

• Statul nu sprijină financiar(1ha seră 3,5 mil EURO=3.000ha cereale-cu 5.000lei costuri/ha??) și nu a creat un mediu predictibil de business pentru culturile protejate.

Concluzie:

Sub-sectorul este în stagnare sau regres la scară modernă, funcționând ca o sumă de inițiative locale(populisme electorale ,, Programul Tomata, este fraudă de 60% !! – a scăzut suprafața de solarii și a crescut importul de tomate NUMAI din TURCIA este de /ian-mai 100.000.000EURO/ 2024 ), fără impact real la nivel național.

6. Cât de mari sunt costurile pentru amenajarea și întreținerea unui solar și a unei sere?

Costuri indicative (estimative, medii):

✔ Solar simplu:

• Amenajare: 50.000 – 120.000 lei/ha

• Întreținere anuală: 15.000 – 35.000 lei/ha

✔ Seră modernă (tehnologie avansată):

• Amenajare: 15.000.000 – 17.500.000+ lei/ha

• Întreținere anuală: 400.000 – 900.000+ lei/ha

Factori de cost:

• Structura metalică și sisteme de protecție

• Sisteme de irigare/automatizare

• Energie (electricitate / gaz)

• Forța de muncă

• Echipamente de climatizare și protecție fitosanitară

Aceste costuri pot fi optimizate prin cooperare în achiziții și utilizare comună de infrastructuri-Cooperative Agricole funcționale cu min.100.ha sere încălzite !!!.

7. Ce ar trebui făcut pentru relansare?

Strategia națională holistică

• Plan coerent pe termen mediu și lung

• Prioritizare a culturilor protejate

Sprijin financiar predictibil cu 0,2-0,5% dobândă

• Scheme targetate pe investiții (nu doar subvenții de producție)

• Facilitatea accesului la capital

Cooperative reale funcționale – monitorizate

• Integrare economică fermierilor(producție-depozitare-procesare-rețea națională de magazine)

• Contracte cadru cu retail și HoReCa

• Departament de EXPORT

Infrastructură locală

• Centre de procesare și distribuție – ECONOMII LOCALE

• Parteneriate cu logistică eficientă

Simplificare administrativă

• Reducerea birocrației pentru certificări

• Suport pentru digitalizare și trasabilitate

8. Cât de mare este potențialul și oportunitățile?

Potențialul este major:

✔ România are pământ, climă și forță de muncă pentru producție competitivă;
✔ Cererea internă este stabilă și în creștere;
✔ Retailul modern caută produse locale controlate.

Oportunități concrete:

• Export regional (UE Est / Balcani);

• Lanțuri scurte româno-germane/româno-franceze;

• Procesare locală cu valoare adăugată;

• Turism agricol și branduri regionale.

Sectorul poate crește 2–3x în următorul deceniu dacă se implementează politici publice corecte.

Concluzie generală

Sectorul culturilor protejate nu a dispărut — el a fost subutilizat structural.
Relansarea sa înseamnă:
✔ viziune strategică
✔ cooperare reală o relație profesională MADR-OIPA

✔ politici coerente
✔ predictibilitate economică

Și, cel mai important, o alianță reală între fermieri, autorități și mediul privat.

ORGANIZAŢIILOR INTERPROFESIONALE PENTRU PRODUSELE AGROALIMENTARE _ OIPA

Reg.UE nr.1308/2013,

Legea nr. 778/2001 privind organizaţiile interprofesionale pe produse agroalimentare, Art. 3. -(1) Organizaţia interprofesională pe produs este persoana juridică română de drept privat, de interes public, cu caracter profesional,… . Art. 5. -Organizaţia interprofesională pe produs desfăşoară următoarele activităţi principale:a) propune măsuri şi politici autorităţilor administraţiei publice, prin consiliile pe produs, pentru îmbunătăţirea eficienţei economice pe filiera produsului;b) prezintă puncte de vedere referitoare la proiectele de acte normative din domeniul său de activitate, în vederea promovării de către autorităţile publice;

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 103 din 3 septembrie 2008

Articolul 5(1) Înfiinţarea OIPA are la bază încheierea de acorduri interprofesionale între organizaţiile profesionale din cadrul aceleiaşi filiere de produs agroalimentar, în scopul creării unui mediu de afaceri stabil şi predictibil, prin dezvoltarea unui sector agroalimentar competitiv şi în concordanţă cu aşteptările consumatorilor.

(2) OIPA au ca misiune promovarea intereselor comune şi complementare ale organizaţiilor profesionale de pe filiera unui produs agroalimentar.

(3) Pentru a crea un mediu de afaceri stabil şi predictibil, OIPA acţionează în sensul consolidării capacităţii membrilor organizaţiilor profesionale de a se organiza şi a participa activ în procesul decizional, local şi central, asigurând valorificarea produselor proprii şi facilitarea accesului pe pieţele locale, naţionale, comunitare şi internaţionale.

(4) OIPA recunoscute sunt consultate în privinţa definirii, orientării şi reglementării politicilor de filieră.

(5) OIPA contribuie, împreună cu autoritatea administrativă competentă, la implementarea politicilor agroalimentare naţionale şi comunitare şi poate prelua, prin delegare, atribuţii ale acesteia.

Articolul 6

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale poate promova pe o durată determinată, în totalitate sau parţial, acordurile interprofesionale încheiate prin contracte-standard, convenţii şi/sau acţiuni comune în cadrul unei OIPA recunoscute, care sunt conforme interesului general, sunt compatibile cu regulile politicii agricole comune şi favorizează:

a) reglementarea ofertei şi cererii;

b) adaptarea şi regularizarea ofertei;

c) punerea în aplicare a mecanismelor de introducere pe piaţă a produselor agroalimentare şi, dacă este cazul, a mecanismelor de gestionare a ajutoarelor naţionale şi europene;